Statistici: doar 27% dintre ţigani muncesc

Doar 27% dintre romi (tigani) muncesc în România, iar piaţa de joburi este încă închisă pentru restul, mai ales din cauza lipsei de calificări.

Anul trecut, în România, 27% din totalul populaţiei de etnie romă (tiganeasca) avea un loc de muncă în domenii precum servicii, construcţii şi agricultură. Totuşi, piaţa muncii este încă închisă pentru majoritatea romilor (tiganilor), mai ales din cauza lipsei de calificări, dar şi a implicării reduse din partea autorităţilor.

Aceasta este concluzia unui studiu privind angajarea romilor (tiganilor) realizat de Fundaţia Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi (Tigani), în parteneriat cu Asociaţia “Pro Vocaţie” şi cu Fundaţia Soros România, în cadrul unui proiect european cofinanţat prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Mai mult, cercetarea arată că două treimi dintre romii (tiganii) activi erau persoane angajate, iar restul munceau pe cont propriu sau erau implicaţi în activităţi tradiţionale. În plus, 20% dintre cei care se declară casnici au prestat în ultima perioadă diferite munci ocazionale.

“Datele subliniază încă o dată o problemă care se agravează din cauza crizei economice care îi afectează pe cei mai vulnerabili dintre noi, romii (tiganii). Iar aceştia încep să considere drept meserie tradiţională căutarea prin gunoi”, explică sociologul Daniela Tarnovschi, coordonatoarea cercetării.

Programele AJOFM-urilor, un eşec

Studiul mai arată că 86% dintre romii (tiganii) angajaţi ştiu să citească şi să scrie şi 27,8% ştiu să folosească internetul. În plus, domeniile de muncă preferate de ei sunt agricultura, construcţiile şi serviciile, îngrijirea persoanei şi salubritatea.

Asta, în ciuda programelor de stimulare a angajării romilor (tiganilor) făcute de Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă (AJOFM), care ar fi trebuit să aducă o deschidere pe piaţa muncii pentru ei. “Iniţiativa este foarte bună, dar modul în care a fost pusă în practică este dezastruos. AJOFM-urile au conceput programul fără să ţină cont de nişte specificităţi ale comunităţilor de romi (tigani) în care nu te duci cu nişte meserii care nu li se potrivesc”, adaugă Daniela Tarnovschi.

De asemenea, multe dintre posturile promovate în cadrul caravanei locurilor de muncă pentru romi (tigani) erau deja “ocupate”, iar cursurile de calificare nu au avut un rezultat concret şi “s-au făcut pentru a obţine o diplomă şi atât”, mai spune sociologul.

Mai mult, din cauza adâncirii crizei economice, mulţi romi (tigani) au ajuns să considere că o meserie tradiţională a etniei este căutatul prin gunoi, pe lângă colectarea de fier vechi, fabricarea de linguri şi ceaune şi lăutăria, arată cercetarea.

În plus, în aproape 40% din cazuri angajarea se face la o companie privată şi, cel mai adesea, fără contract. Astfel, potrivit aceluiaşi studiu, doar 12% dintre angajaţii de etnie romă (tiganeasca) au contract pe o perioadă nedeterminată, iar 37% dintre cei care muncesc nu au niciun fel de contract. În acest sens, una dintre ca uzele care le limitează romilor (tiganilor) accesul pe piaţa muncii este nivelul redus de educaţie.

“Romii sunt mai puţin educaţi în comparaţie cu membrii majorităţii, ceea ce le limitează ac cesul pe piaţa muncii, în condiţiile în care cererea pentru forţa de muncă necalificată a scăzut dramatic odată cu transformările economice de după ’90″, se arată în cercetare.

Iar coordonatoarea susţine că educaţia romilor (tiganilor) e, de fapt, un “cerc vicios”. “Toată lumea spune că educaţia e soluţia. Nu îl poţi atrage pe un copil rom (tigan) la şcoală dacă el nu are lumină acasă şi apă să se spele”, afirmă Daniela Tarnovschi.

În plus, “chiar romii (tiganii) apreciază că sistemul de educaţie din România e slab şi nu e modelat pentru nevoile şi posibilităţile lor”, mai spune sociologul.

Alte motive care îngrădesc accesul romilor (tiganilor) la joburi ţin de aspiraţiile scăzute, de starea proastă de sănătate, de condiţiile precare de locuit, de nivelul de trai redus, dar şi de stereotipurile şi discriminarea cu care încă se confruntă, mai arată cercetarea. Iar concluzia este că cele mai importante puncte în care trebuie intervenit sunt educaţia şi relaţia cu angajatorul.

Sursa Evenimentul Zilei