Urmașii legionarilor
Doctrinar PPP-ul se revendică de la ideologia național-creștină plasându-se astfel de partea dreaptă a eșicherului politic. Discuția începe destul de relaxat și facem apel la cronologie pentru a descoperi parcursul partidului pe scena politică. Primele date care ne parvin sunt despre fondatorii grupării și aflăm că ei sunt foști membri ai Rezistenţei Naţionale Anticomuniste pentru Libertate. Ioan Gavrilă Ogoranu, membru important al organizaţiei anticomuniste din cadrul Mişcării Legionare, reprezintă personajul central al epopeei Partidului Pentru Patrie. Ogoranu a stat la baza formațiunii politice post-decembriste și în jurul său s-au grupat mai mulți participanți la rezistența anti-comunistă. Deja este limpede că partidul a luat naștere în sânul unei comunități cu rădăcini interbelice, mai precis din Mișcarea Legionară.
Probleme au apărut încă de la înființare, în 1993, când li s-a refuzat titulatura “Totul pentru Țară” întrucât aceasta fusese denumirea cu care a activat politic grupul coagulat în jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu. Actuala denumire a fost doar un compromis cu normele legislative române în vigoare.
“Din capul locului spun că nu a existat nicio dorință a membrilor fondatori, foștii legionari încarcerați politic în regimul comunist, ca rezultatele electorale să fie o prioritate pentru noi” aşa explică secretarul-general al PPP scorurile mai puţin satisfăcătoare de până acum.
La nivel teritorial Partidul Pentru Patrie este reprezentat în 30 de judeţe şi se mândreşte că în decursul anilor a obţinut de mai multe ori posturi de consilieri locali în diverse zone ale ţării. De aceea tot alegerile locale sunt principala ţintă pentru alegerile de anul viitor. Rămânem în acelaşi spectru şi consemnăm cea mai însemnată realizare a urmaşilor legionarilor o constituie cele 26.000 de voturi pe care le-au adunat pentru Camera Deputaţilor la parlamentarele din 1996.
“Avem pretenţia să spunem că suntem singurul partid autentic naţionalist”
Dialogul curge către subiectul inflaţiei formaţiunilor politice şi a organizaţiilor non-guvernamentale cu caracter naţionalist. Răspunsul ne confirmă normalitatea unui astfel de fapt într-o societate democratică tânără. Cât despre paleta largă a naţionaliştilor români, Florin Dobrescu este de părere că doar împreună pot avea succes şi că doar sub umbrela partidului său se pot infiltra în zona parlamentară.
Continuăm pe aceeaşi linie şi dorim să aflăm flexibilitatea în cazul unei alianţe. Pentru a ne explica punctul de vedere al PPP-ului face apel la un citat din testamentul politic al lui Ogoreanu: “
Ajungem spre finalul discuţiei în care îl întrebăm pe domnul Dobrescu despre planurile de viitor şi despre strategia pentru anul electoral 2012. “Vom ieşi în curănd cu un program-manifest pe care îl vom distribui în societatea românească şi dorim ca anul acesta să fie unul al ofensivei mediatice, al imaginii, tocmai pentru a pregăti anul electoral 2012.”
În loc de concluzie îmi permit să spun că am avut în faţă unul din cei mai realişti parteneri de dialog de până acum, care nu se plânge de condiţiile austere pe care trebuie să le îndure un partid aflat în afara Parlamentului, care îşi conştientizează şansa redusă la scrutinul viitor şi are o optică deschisă, rar întalnită în întreaga clasa politică autohtonă: “Democraţia nu este o ideologie, este o tehnică de guvernare care se armonizează cu conţinuturi ideologice multiple.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu